Ultimele zile de plecat in lume

A 7a si a 8a zi sunt petrecute pe drum. Practic nu stiu cum arata tarile prin care am trecut pentru ca am mers numa pe intuneric. Vorba lu Vale, parca mergem cu avionu. Am numa imaginea oraselor in care am fost. In rest nu stiu nimic. Nu am nici un peisaj pe retina. Se insereaza foarte devreme. Deja la 4 e intuneric si noi am plecat la drum de obicei pe la 5 si ceva dupamasa de fiecare data. Azi am ajuns in Budapesta, in acelasi hostel in care am stat si prima data. 500 de km de la Praga la Budapesta numa autostrada. Cand am venit, de la Budapesta la Viena autostrada. Toata Austria o autostrada. Pt Vale a fost extraordinar de anost pt ca masina era pe pilot automat. Tinea banda cu 160 in medie la ora si atat.

Nivelu la care sunt oamenii astia cu infrastructura e parca din alta lume. Intrarea in Viena si in Praga se face pe 4-5 benzi. In Viena se intretaie (in oras) autostrazi suspendate. Se merge cu viteza mare pt ca drumu o permite. Am traversat Budapesta si am prins un singur semnafor rosu. Am facut azi putin sub 4 ore prin 4 tari (Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria). Nu cred ca in timpu vietii mele o sa apuc sa vad asa ceva la noi. La dus, drumu de la Bucuresti la Cluj(400km) -fara escala Aiud- a durat 8 ore. Atat.

Maine Vale va fi erou si o sa faca Budapesta-Cluj-Bucuresti dintr-un foc. Eu o sa fiu acolo sa asigur energizant si soundtrack (por tu GA li A!).

Days 5/6 - Craciunu la Praga

E poate cel mai frumos oras pe care l-am vazut vreodata. Are un farmec incredibil si o caldura dezarmanta. E plin de stil si bun gust. Musteste a poezie. Am stat 3 nopti si am umblat prin el 2 zile jumate.



Am avut o bafta extraordinara la cazare. Hostelu Sokolska ne-a dat in folosinta un apartament in centrul istoric din Praga. O paralela cu Brasovu ar fi sa fi fost cazati in Piata Sfatului. Cam asa au stat lucrurile- foarte jmekera localizarea. Am stat in mijlocu zonei de vazut, vizitat si apreciat orasului. Peste tot plin de suveniruri, bodegi, bere garla si carnati. Unde te uitai era o ghereta care vindea carnati. Nenorociri de juma de metru imbibate in ceapa, mustar si checiap.



Spre deosebire de Budapesta si de Viena, Praga mi s-a parut foarte calda si primitoare. Am fost foarte incordat in celelalte doua, dar aici lucrurile pareau mai lejere, mai relaxate. Strazi inguste cu piatra cubica. Flasnete pe poduri, viori la colt de strada. Foarte multa poezie citadina.



Nu e nimic ostentativ. Nu iese nimic in evidenta in mod violent, care sa agreseze. Si aici sunt prezente constructii masive si impunatoare dar se incadreaza cu totu altfel in peisaj. Parca au un context creat treptat. Te face sa te astepti la ceva impunator.

Ca preturi, mult mai ok decat in Viena dar totusi mai scump ca la noi. Conversia din coroana ceha in leu se face foarte usor asa ca a fost mult mai lejer sa ma orientez decat in Ungaria.



Am cunoscut multa lume. De la vecini(e) de bloc, pana la lume prin bodegi. Vale, mult mai baiat de salon decat mine a tot agatat fel si fel de personaje, cu care am schimbat vorbe. O tanti din UK nu m-a crezut ca sunt roman pt ca ea stia ca toti romanii sunt blonzi cu ochi albastri. Nu stiu ce filme o fi vazut la viata ei. Viata de student la medicina in Brazilia nu e asa usoara si insorita pe cat poate parea, cik acolo se bea bere de pe corpu colegului nu din pahar. Foarte complicat. Si alte fel de fel de intamplari d'astea.



Daca ar fi sa aleg, aici as ramane.

Day 4 - Viena

Frig, extraordinar de frig. Am ajuns la Viena pe seara dupa ce am zburat pe autostrazi. Gandu (foarte prost, dealtfel) era sa gasim ceva cazare la fata locului. Tehnologia era de partea noastra: laptop toshiba, GPS, masina, iphone. Ce putea fi mai usor? Nu a fost, pt ca am realizat cat suntem de prosti abia dupa vro ora jumate de umblat prin Viena cautand un hot spot ca sa intram pe net sa valiroficam tehnologia. Din parti. Intr-un fel s-a rezolvat si cei doi calatori retardati au gasit hostel.


Oricum, orasu ghinioanelor a fost asta. Neplacuta experienta. Toate s-au stricat in Viena. Nimic n-a mers ca lumea, nimic n-a iesit cum am fi vrut. In primu rand e incredibil de scump. TOT. De mancat, de vro minim 5 ori mai scump ca la noi, incepand de la mancarea saracului (shaorma, kebab si alte alea) pana la alte feluri mai dichisite de a baga la mat. Nu te puteai atinge.

O gramada de romani peste tot. Ne tot impiedicam unii peste altii.



Orasu in sine nu mi-a zis nimic deosebit. Palatele cat toate visele. Statui din bronz pe peste tot. Vale avea o problema ca toti (regi, imparati si alte vipuri 'bronzate') erau pe cal si calu pe picioarele din spate. Orasu foarte rece (si la propriu si la figurat). Foarte distant si greu de deschis. Palate masive, curti interioare largi, scrieri in latina suflate cu aur. Foarte inalt si pretios. In nici un fel user friendly.





Extraordinar de aglomerat. Puzderie de masini. Nu am stat in schimb pe loc mai mult de 10 secunde. Era foarte fluid. Aici se cunoaste conceptu de semafoare inteligente de cand eram noi mici. Am traversat Viena, la ora de maxim trafi practic fara sa se intample nici un blocaj.

Nu am stat mai mult de jumatate de zi, mai ales ca era forte dificil sa umblam prin oras pe 0 grade de dragu turismului. Asa ca am ramas ignoranti, ne-am urcat in masina si am purces spre Praga.

Day 3 - Budapesta in lumina zilei

A treia zi de calatorie a fost si prima zi de completa strainatate. Am plecat la drum cu un pic de mic dejun - din partea hostelului- si niste gaturi de Johnnie Walker (ca sa inceapa ziua bine) si am luat-o la pas prin oras. Ce mi s-a parut ieri ca Budapesta e plina de cladiri mari si vechi (cel putin centrul) a fost de fapt o iluzie optica provocata de lipsa iluminatului maghiar. De fapt cladirile sunt imense si sunt peste tot. Totu e imens. Apare cate o nenorocire dintr-asta pe dupa un colt ca din pamant. Probabil nu sunt io sensibil si nu apreciez simtu grandorii imperiale. Parca astia s-au nascut neam prost si au manifestat frustrari sexuale sub forma de arhitectura.



Fiecare piata si fiecare cladire dintrasta mare parca are propriul camp gravitational. Parca de fapt 'acolo' a vrut la un moment dat sa fie centrul. Si in ritmu asta parca se intrec unele pe altele. Bine, toata povestea asta intamplandu-se in cateva sute de ani.



Peste toata ingramadeala asta de aere imperiale dopate arhitectural, e pus mot palatu regal. Care le si intrece. Pe langa cat e el de fapt mai are jde curti interioare si adiacente, e impanzit de statui.



De acolo de sus se vede asa:



Budapesta nu o rupe in engleza de nici un chip. In restaurante mai de la bulevard, pe circuite turistice, mai merge. Da un pas la stanga sau la dreapta si teai supt. E foaaaaarte greu si cauzeaza multi draci sa mimezi 'schimba-mi 5000'.

Intr-un ghid turistic era o sectiune de 'Stiati ca'. Unu dintre cele mai importante lucruri care trebuiau mentionate omului care n-a trecut prin buricu ungurimii era ca 'Hungarian children pray and write letters to baby Jesus. There is no Santa Claus'. Cam cum poti sa keep a straight face cand te uiti la oricare dintre astia acuma?!

In cu totu alta ordine de idei, trafic e garla. Mai fluid totusi decat la noi. Nu prea se claxoneaza. Exista banda speciala pt biciclisti, banda speciala pt autobuz (putea cineva sa-l opreasca pe romanu de Vale sa nu taie coloana si so ia pe acolo?? nu).

Nu am absolut deloc notiunea banilor. Procesu de transformare din forinti in euro si din euro in lei dureaza o vesnicie. Asa ca am mers fix la plezneala. Daca as fi stat vro 3 zile cred ca ramaneam dator la banci. Am mancat de 7000 de forinti (250 forinti un euro, 39000 lei un euro, YOU do the fuckin math) si am plecat spre Viena.

Ploaie si vant in rafale. Dupa ce s-a linistit intemperia, 170 la ora a fost refrenu preferat pe o sosea ca in palma. Dupa ce am intrat in Austria, deja eram la Need for Speed. Super jmekerie de drumuri.

Urmeaza Viena.

Day 2 - Experienta panonica

Am ajuns in Budapesta seara la 7 dupa ce am plecat din Cluj pe la pranz. Foarte intortocheat drumu in Romania. Imediat ce am trecut vama Bors, drumu a devenit o nesfarsita linie dreapta. Absolut nimic special la peisaju maghiar de la vama pana in Budapesta, atata cat am apucat sa-l vad pana nu s-a facut intuneric.



120-160 la ora pe autostrada lejer. Muzica si figuri de Bucuresti in bozgor land. Senzatie majora.

Gasit Budapesta dupa care stat la coada la semafor. Ar fi ajutat foarte mult daca am fi gasit loc de parcare, dupa ce am gasit strada hostelului, in mai putin de 20 de min. Dupa ce am ocolit strada de 180 de mii de ori, in sfarsit cumva am gasit un loc. Apropo, nimeni nu ne-a claxonat, chiar daca la un moment dat se facuse un carnat destul de mare in spatele nostru. Si mai dragut ar fi fost daca eu nu as fi sters din telefon adresa exacta a hostelului. Vale mi-ar fi provocat niste echimoze si fracturi pt incompetenta. Recunosc si regret. (multumesc Cristina)



Am gasit un loc in care sa mancam- portii enorme, destul de scump, nea chelner nu prea o rupea pe englezeste. All in all ok.



Foarte tare orasu noaptea- plin de lumini. Am mers la plezneala pe langa Dunare. E plin de palate, catedrale, castele si parlament. Pe oriunde te intorci iese ca din pamant cate o imensitate dintrasta. Nu prea se lasa pozate cladirile asa cum as vrea io pt ca pur si simplu nu intra in poza. Parcuri pe peste tot. Strazi goale duminica noaptea.






Cred ca ungurii au un fetis cu economia la curent pt ca luminile de craciun in oras s-au aprins abia la 7 cand am ajuns noi, inserarea avand loc pe la un 4 lejer. Mult mai frumos a fost cand am constatat ca pe la 1 AM, fix in mijlocu plimbarii, erau inchise aproape toate luminile care aratau cladirile vechi si podurile peste Dunare. Cu alte cuvinte, program redus de austeritate.

Tot luand strazile la pas am gasit un locsor din care se auzea o voce frumoasa si un set de percutie. Vale a fost fermecat instant asa ca am purces. Loc destul de mic, plin cu poze si tablorui care mai de care mai artistice. Ce a urmat se vede mai jos. Tanti cu o voce incredibil de calda. Foarte rezervata in gesturi si atitudine. Parea ca mai mult tolera faptu ca e privita decat sa il imbratiseze. Oricum, o voce care mi-a umplut seara.



Am ajuns din nou la hostel. Viata nu inceteaza sa isi bata joc de mine si mi-a scos in cale o camera in stil japonez = o bulina mare rosie pe un tavan alb si o masa aflata la o palma de podea. Vale e suparat pt ca nu a fost intampinat de o haita de lezbience tzopaind 'cu sticle de Burger in mana'. Viata e complicata si prezinta multe aspecte, ce pot sa zic...

Day 1 - Inca in atmosfera romaneasca

Plecat la 6 jumate AM si goana pe A1 nedormit de doua zile aproape. Inca nu e nimic planificat. Am iesit din Bucuresti si am bagat niste cafea la proxima benzinarie. Discutii despre rovignete, despre asigurari internationale. Despre ce o sa facem inca nu se discutase.

Sibiu e la fel cum l-am vazut ultima oara. Centru germanic. Mai clatesc un ochi si curat betonu de Bucuresti. O ciorba si un pui cu ciuperci si plecam mai departe.

Aiud, pentru cine nu stie, loc de disponibilizat de orice intelectual inter sau postbelic anti sau cel putin non-comunist. Am vazut Calvarul Aiudului de pe Dealul Robilor. Îngroparile se faceau numai noaptea, pe întuneric fara nici o lumina si nici unuia nu i se punea o cruce la cap.



Blocu de beton in sine e cutremurator, privelistea dinspre monument e chiar sfaramatoare de vieti.



Un oras in care e o liniste extrem de urata. Altfel, dupa cum scrie pe primarie, un 'Oras al Artelor'. Noroi pe peste tot. Am vrut sa vedem muzeu Penitenciarului Aiud, dar ofiterii de paza au tinut sa mentioneze ca 'Aici e penitenciar de maxima securitate, nu exista muzeu, nu exista nimic. Cineva v-a dezinformat. Aici e totu modernizat'. Inauntru, un resou electric si televizor de turist. Afara beculete rosii cu spirit de craciun penitencial incolacite pe dupa zabrele.

Nu pot sa nu ma stric de ras cand imi zice dom sef de la paza acestui OZ de Aiud ca ei au 'Ziua portilor deschise'. Maxim de fun o fi sa faci ca gardian free for all cu detinutu de drept comun dupa ce ii deschizi larg portile. Cum zicea Vale: 'Io trag, daca te nimeresc, nasol. Daca nu, my bad'.

Super GPS ghideaza nava mama Cordoba inspre Cluj. Primii 400 de Km au fost parcursi. Camera de camin studentesc in noaptea asta. Asa arata Clujul noaptea de sarbatori (un pic diferit fata de conu de fiare de la Universitate sau brazii passive aggressive blue de la Romana).






De maine se intra in lumea hostelurilor.

PS: Am avut parte de o lectie despre mecanica, frecare si viteze relative. Frana brusca de la 160 la ora si cauciuc ars timp de vro 15 secunde. Absolut nici o reactie de panica in masina. Doar curiozitate pur stiintifica. Seatul, cu viteza ajunsa la 80 km/h, se va opri la 20 de cm de biata Solenta din fata. Ce nu face Vale in numele stiintei. Sofer retardat de Foisor.

Placat in lume

S-a nimerit sa ma sincronizez cu Vale extraordinar. Amandoi sa prindem un chef extrem de duca, departe si divers. Craciunul meu o sa fie facut prin tari straine. Nu e nimic planificat decat schematic. Am nevoie sa umblu si asta o sa fac. Alt aer, alte peisaje.

Proiect: aproape 3000 de km petrecuti prin Europa.

Checkpoints: Cluj, Budapesta, Viena, Praga, Bratislava

Pilot tovarasu Vale, pe scaunu mortului - yours truly.

Nava mama - Seat Cordoba.

Updates will follow.

Valiza - ochiu becaliului

Foiletonu 'Insulta Inteligentei' continua. Nu am fost niciodata fan de-al lu Jiji. Mi se pare jegu 'al mai mediatizat dintre parveniti. Dar cu atat mai mizerabil mi se pare scenariu care a fost cusut in juru lui si a valizei lui. Scenariu inceput acu juma de an cand tocmai se termina campoinatu.

DNA a finalizat cercetarile si a trimis dosaru spre judecata pt dare/luare/inventare/promitere/intentie/visare/gandire de mita. Asta pt ca A VRUT sa dea 1,7 milioane de euro alora de la U Cluj casa BATA pe CFR anu trecut.

1. Daca omu a dat bani pt U Cluj ca sa moara aia pe teren (ceva ce oricum ar fi trebuit sa faca, fie si din orgoliu) care e problema? Ori ca e premiere, ori ca e sponsorizare, ori ca e prima de joc, ori ca e o ciocolata africana lasata sub brad, care e problema? Ciobanu dadea bani ca sa se joace corect, adicatelea tocmai ca sa nu fie meciu trucat. Unde e problema, ca sa-i saie ochii dac-o vad!

2. Care mita? Unde e fapta? Jiji cica nici n-a apucat sa dea vreun ban. A vorbit la telefon ca ar vrea. Pai bine ma procurorule care esti tu procuror, io daca sun pe colegu de banca si ii zic ca il omor daca uita caietu de teme la fizica, ma salta pt tentativa de omor?

E evident ca e fix pt imagine tot spanacu asta, ca cica vor niste generali inapoi la Steaua. Da pe bune acuma, pe modelu anchetei asteia ar trebui sa fim arestati din sculare in culcare. Numa io cate dosare de omor, viol, ultraj, viol, viol si iar viol imi luam azi cat am stat 45 de minute la coada sa platesc o rata la Banca Transilvania.

PS1: In cel fel e relevant un titlu ca asta din GSP?

Pe 7 mai 2008, la fix 22 de ani de la Sevilla, Gigi a trimis valiza cu bani la Cluj! - Are treaba cu Sevilla cu valiza, cum are bunu simt cu Maybachu, adica nu.

Cica cei mai buni. Mai buni decat cine? Daca te tot compari cu retardati, ajungi sa te prostesti si tu.

PS2: In caz ca a uitat cineva, telefoanele se asculta PIN LEGE.

Da-te-n metropula mea

Daca te intrebai cum anume iti mai poate fi insultata inteligenta, iata ca exista un domn Tincu, de la Prefectura Bucuresti, care ne anunta ca de acum incolo lucrurile se lumineaza pt Bucuresti. Cat de curand posibil gramada asta diforma de beton, Maxbeturi si gaz de esapament o sa devina METROPOLA. Pana acuma cica era 'oras de grad zero'. Lista cu lucrurile care sunt la gradu 0 in Bucuresti e la fel de populata cum e Stefan cel Mare la 6 seara plin cu masini, adik foarte.



Daaaaaaaaaa, fix asta lipsea, sa se cheme metropola. Pana nu scria undeva Metropola nu se faceau semafoare coordonate, nu se sapa la metrou si nu se punea canalizare in Giulesti Sarbi sau asfalt in Plumbuita. Si al dreaq oras de grad zero care din cauza lui aveam de fiecare data socuri cum ca iarna (culmea!) ninge.



Sa tot armonizezi dezvoltarea edilitara si sa stimulezi planificari socio-economice pe termen mediu si lung cu cacatu la cur si noroiu in casa.

3 lucruri pt un sfarsit fericit

Cu pistolu in tampla, cuiu de la grenada pe jumatate scos, cu sabia la gat- si asa mai departe. Cand o veni vrun peste galben sa ii cer 3 lucruri si dup'aia sa ma duc in drumu meu catre becu din fundu coridorului, o sa vreau:


1. (aproape) Minutu asta sa fie al meu si nu al lui:



2. Pe Ea



3. Sa ma pimb asa (si sa imi cante melodia asta intr-una):




Leapsa de la Livius. Banuiesc io ca poate merge mai departe la Miezu, Cezar si Jefe.