Day 2 - Experienta panonica

Am ajuns in Budapesta seara la 7 dupa ce am plecat din Cluj pe la pranz. Foarte intortocheat drumu in Romania. Imediat ce am trecut vama Bors, drumu a devenit o nesfarsita linie dreapta. Absolut nimic special la peisaju maghiar de la vama pana in Budapesta, atata cat am apucat sa-l vad pana nu s-a facut intuneric.



120-160 la ora pe autostrada lejer. Muzica si figuri de Bucuresti in bozgor land. Senzatie majora.

Gasit Budapesta dupa care stat la coada la semafor. Ar fi ajutat foarte mult daca am fi gasit loc de parcare, dupa ce am gasit strada hostelului, in mai putin de 20 de min. Dupa ce am ocolit strada de 180 de mii de ori, in sfarsit cumva am gasit un loc. Apropo, nimeni nu ne-a claxonat, chiar daca la un moment dat se facuse un carnat destul de mare in spatele nostru. Si mai dragut ar fi fost daca eu nu as fi sters din telefon adresa exacta a hostelului. Vale mi-ar fi provocat niste echimoze si fracturi pt incompetenta. Recunosc si regret. (multumesc Cristina)



Am gasit un loc in care sa mancam- portii enorme, destul de scump, nea chelner nu prea o rupea pe englezeste. All in all ok.



Foarte tare orasu noaptea- plin de lumini. Am mers la plezneala pe langa Dunare. E plin de palate, catedrale, castele si parlament. Pe oriunde te intorci iese ca din pamant cate o imensitate dintrasta. Nu prea se lasa pozate cladirile asa cum as vrea io pt ca pur si simplu nu intra in poza. Parcuri pe peste tot. Strazi goale duminica noaptea.






Cred ca ungurii au un fetis cu economia la curent pt ca luminile de craciun in oras s-au aprins abia la 7 cand am ajuns noi, inserarea avand loc pe la un 4 lejer. Mult mai frumos a fost cand am constatat ca pe la 1 AM, fix in mijlocu plimbarii, erau inchise aproape toate luminile care aratau cladirile vechi si podurile peste Dunare. Cu alte cuvinte, program redus de austeritate.

Tot luand strazile la pas am gasit un locsor din care se auzea o voce frumoasa si un set de percutie. Vale a fost fermecat instant asa ca am purces. Loc destul de mic, plin cu poze si tablorui care mai de care mai artistice. Ce a urmat se vede mai jos. Tanti cu o voce incredibil de calda. Foarte rezervata in gesturi si atitudine. Parea ca mai mult tolera faptu ca e privita decat sa il imbratiseze. Oricum, o voce care mi-a umplut seara.



Am ajuns din nou la hostel. Viata nu inceteaza sa isi bata joc de mine si mi-a scos in cale o camera in stil japonez = o bulina mare rosie pe un tavan alb si o masa aflata la o palma de podea. Vale e suparat pt ca nu a fost intampinat de o haita de lezbience tzopaind 'cu sticle de Burger in mana'. Viata e complicata si prezinta multe aspecte, ce pot sa zic...