Day 3 - Budapesta in lumina zilei

A treia zi de calatorie a fost si prima zi de completa strainatate. Am plecat la drum cu un pic de mic dejun - din partea hostelului- si niste gaturi de Johnnie Walker (ca sa inceapa ziua bine) si am luat-o la pas prin oras. Ce mi s-a parut ieri ca Budapesta e plina de cladiri mari si vechi (cel putin centrul) a fost de fapt o iluzie optica provocata de lipsa iluminatului maghiar. De fapt cladirile sunt imense si sunt peste tot. Totu e imens. Apare cate o nenorocire dintr-asta pe dupa un colt ca din pamant. Probabil nu sunt io sensibil si nu apreciez simtu grandorii imperiale. Parca astia s-au nascut neam prost si au manifestat frustrari sexuale sub forma de arhitectura.



Fiecare piata si fiecare cladire dintrasta mare parca are propriul camp gravitational. Parca de fapt 'acolo' a vrut la un moment dat sa fie centrul. Si in ritmu asta parca se intrec unele pe altele. Bine, toata povestea asta intamplandu-se in cateva sute de ani.



Peste toata ingramadeala asta de aere imperiale dopate arhitectural, e pus mot palatu regal. Care le si intrece. Pe langa cat e el de fapt mai are jde curti interioare si adiacente, e impanzit de statui.



De acolo de sus se vede asa:



Budapesta nu o rupe in engleza de nici un chip. In restaurante mai de la bulevard, pe circuite turistice, mai merge. Da un pas la stanga sau la dreapta si teai supt. E foaaaaarte greu si cauzeaza multi draci sa mimezi 'schimba-mi 5000'.

Intr-un ghid turistic era o sectiune de 'Stiati ca'. Unu dintre cele mai importante lucruri care trebuiau mentionate omului care n-a trecut prin buricu ungurimii era ca 'Hungarian children pray and write letters to baby Jesus. There is no Santa Claus'. Cam cum poti sa keep a straight face cand te uiti la oricare dintre astia acuma?!

In cu totu alta ordine de idei, trafic e garla. Mai fluid totusi decat la noi. Nu prea se claxoneaza. Exista banda speciala pt biciclisti, banda speciala pt autobuz (putea cineva sa-l opreasca pe romanu de Vale sa nu taie coloana si so ia pe acolo?? nu).

Nu am absolut deloc notiunea banilor. Procesu de transformare din forinti in euro si din euro in lei dureaza o vesnicie. Asa ca am mers fix la plezneala. Daca as fi stat vro 3 zile cred ca ramaneam dator la banci. Am mancat de 7000 de forinti (250 forinti un euro, 39000 lei un euro, YOU do the fuckin math) si am plecat spre Viena.

Ploaie si vant in rafale. Dupa ce s-a linistit intemperia, 170 la ora a fost refrenu preferat pe o sosea ca in palma. Dupa ce am intrat in Austria, deja eram la Need for Speed. Super jmekerie de drumuri.

Urmeaza Viena.